Despre dans și fericire în creația regizorului Rogerio Silva

Regizorul Rogerio Silva – „este  fericirea pură, binecuvântată, cu adevărat posibilă?”

De vorbă cu regizorul Rogerio Silva

Am descoperit lucrările lui Rogerio Silva în timp ce navigam pe Internet, căutând  clipuri  ce combină dansul și muzica într-o manieră inspirațională. Am continuat să-i urmăresc videoclipurile și am observat, simțit, o combinație de dorință, feminitate, dans și decepție. Poveștile din videoclipurile sale sunt pur și simplu captivante. Reușește să comprime în mod unic o poveste de viață în câteva minute.

Am îndrăznit să-l contactez după ce m-am tot întrebat de ce a ales ca  soundtrack pentru Salome teaser  un preot român în timpul unei ceremonii ortodoxe, dacă  este vreo legătură între senzualitate și înșelăciune.  Rogerio Silva a avut amabilitatea să-mi răspundă. De fapt, răspunsurile sale mi-au provocat mai multe întrebări. Presupun că vor provoca și pentru voi. 

***

Corina Ștefan:Spune-ne un pic despre munca ta de scriitor și regizor. Unde găsești inspirația?

Rogerio Silva: Munca mea provine dintr-o necesitate de a exprima durerea adânc înrădăcinată. Nu o fac  neapărat pentru ca îmi place, și îmi place, nu mă înțelege greșit, dar mai mult pentru că trebuie să o fac. Pentru mine este o formă de a procesa evenimentele care au avut un efect profund asupra mea, în care are vreun înțeles.

Corina Ștefan: Am observat senzualitate și decepție în munca ta. Care este legătura dintre cele două?

Rogerio Silva: Nu sunt sigur că există o conexiune, sau că ar trebui să existe. Scopul meu este  să nu ofer niciodată o explicație pentru poveștile mele altor oameni. Îmi exprim experiențele mele, în timp ce încerc să le fac invizibile în lucrarea  finală.  Sper, în acest fel,  că alte persoane se pot regăsi în munca mea.

Corina Ștefan: În clipurile tale femeile sunt întotdeauna senzuale și grațioase (și, dacă am intuit corect, un motiv de trădare). Ce este femeia în viziunea ta?

Rogerio Silva: Poate că e un rezultat al utilizării dansului ca o modalitate de a spune povestea, dar eu nu cred că femeile din munca mea sunt în mod necesar senzuale sau  grațioase. Am avut oameni îmi spun că Abaddon a fost un film foarte senzual, fapt care mă surprinde, deoarece este vorba despre o relație abuzivă. Am avut, de asemenea, oameni mă acuză portretizarea întotdeauna a femeilor ca victime ale abuzurilor, chestie pe care eu nu o cred adevărată. Pentru a fi destul de sincer, nu am un răspuns exact pentru tine. Femeie pentru mine este mama, bunica, prieten, și toate femeile diferite  pe care le-am întâlnit în viața mea. Nu există nici o definiție,  aș putea da că nu s-ar reduce caracterul distinct, la un stereotip.

Corina Ștefan: În lucrările tale dansul și muzica sunt acțiuni, chiar un personaj, dacă pot spune așa. Ce reprezintă dansul și muzica pentru tine?

Rogerio Silva: Eu văd dansul ca un instrument, mai mult ca orice. Aceasta permite o anumită detașare de realitate, care mi se pare foarte interesantă. Anumite acțiuni, considerate prea extreme în teatru, sunt atenuate atunci prin dans, spre deosebire de dramatizare. De aceea, eu nu mă văd ca un regizor de dans, și mai mult ca un artist al Realismului magic, care tocmai se întâmplă să folosească dansul pentru a spune poveștile sale, sau chiar părți din poveștile sale. În „Happiness„, de exemplu, dansul este folosit doar parțial, și  aceasta a fost folosit cu un efect intenționat.

Corina Ștefan: În Salome teaser coloana sonora este de fapt un  preot în timpul unei ceremonii creștin-ortodoxe românești. Cum de ai ajuns la această coloană sonoră, ce a reprezentat pentru tine acel sunet și, în cele din urmă, care ce a fost mesajul tău? În ce sens această linie melodică este diferită de ceea ce ai ascultat în timpul selecției?

Rogerio Silva: Salome este o poveste despre dorință și  religie, așa că în mod natural muzica a trebuit să reflecte acest lucru. Coloana sonoră a filmului finit va fi diferită, dar va explora mai mult ca sigur această dihotomie.

Corina Ștefan: Clipul video Happiness pentru Ekat Bork este, de asemenea, un joc al sexualității și decepției. Ce este fericirea la urma urmei?

Rogerio Silva: Happiness este o poveste despre decepție, o promisiune falsă care duce la deziluzie. Mi se pare că multe relații încep în genul asta, cu o proiecție a idealurilor reciproce, în timp ce adevărul cel mai respingător rămâne ascuns. Doar cu timpul o mare parte din acest adevăr devine evident, și acesta este un sentiment foarte confuz. Este fericirea pură, binecuvântata fericire posibilă cu adevărat? Dacă este așa, cât timp dura? Și dacă este de scurtă durată, poate fi considerată fericire? Nu știu să răspund la aceasta.

Îți mulțumesc!

Despre lucrările lui Rogerio Silva puteți afla mai multe urmărindu-i canalul Youtube.

*****

“Is pure, blissful happiness really possible?”, Rogerio Silva

I discovered Rogerio Silva’s work while browsing the Internet for inspirational music and dance videos. I carried on following his videos and I noticed, sensed, a combination of lust, femininity, dance and deception. The storytelling within his videos is just captivating. He has the ability to comprise life stories in few minutes. 

I dared to contact him, after I kept asking myself over and over why he chosed as soundtrack for Salome teaser a Romanian priest during an orthodox ceremony, if there is connection between sensuality and deception. Rogerio Silva had the kindness to answer me. Actually, his answers challenged more questions for myself and, I suppose, for readers.

Corina Ștefan: Tell us a bit about your Director and writing work. Where do you find your inspiration?

Rogerio Silva: My work stems from a necessity to express deep rooted pain. I don’t as much do it because I love it, and I do love it, don’t get me wrong, but more because I have to do it. For me it’s a form of processing events that had a profound effect on me, if that makes sense.

Corina Ștefan: I noticed sensuality and deception in your work.  What’s the connection between the two?

Rogerio Silva: I’m not sure there is a connection, or that there should be. My goal is never to provide an explanation for other people’s stories. I express my experiences while attempting to become invisible in the finished work. Hopefully, that way, other people can see parts of themselves in my work.

Corina Ștefan: In you video’s women are always sensual and graceful (and if I intuited correctly, a reason for betrayal). What is woman in your vision?

Rogerio Silva: Maybe that’s a result of using dance as a way to tell stories, but I don’t think women in my work are necessarily sensual or graceful. I’ve had people tell me that Abaddon was a very sensual video, which surprises me, as it is about an abusive relationship. I’ve also had people accuse me of always portraying women as victims of abuse, which I don’t think it’s true either. To be quite frank, I don’t have an exact answer for you. Woman for me is mother, grandmother, friend, and all the different women I met in my life. There is no definition I could give you that wouldn’t reduce their distinctiveness to a stereotype.  

Corina Ștefan: In your work dancing and music  are actions, even a character, if I may say so. What do dancing and music  represent for you?

Rogerio Silva: I see dance as a tool, more than anything. It allows for a certain detachment from reality, which I find very interesting. Certain actions, deemed too extreme in drama, are softened when danced, as opposed to dramatized. That’s why I don’t see myself as a dance director, and more as a Magical Realism artist, who just happens to use dance to tells his stories, or even parts of his stories. In “Happiness”, for example, dance is used only in certain parts, and that was for an intended effect.

Corina Ștefan: In Salome teaser the soundtrack is a priest  singing during a  Romanian Christian  Orthodox service. How did you reach this sound, what did represent for you that sound and, in the end, what was your message?  In what sense this song differs from what you had been listening to during the selection?

Rogerio Silva: Salome is a story of lust and religion, so naturally the music had to reflect that. The soundtrack for the finished film will be different, but will most certainly explore that dichotomy.

I find that many relationships begin like that, with a projection of each other’s ideals, while the most repugnant truth remains hidden away. It is with time that much of this truth becomes apparent, and that is a very confusing feeling. Is pure, blissful happiness really possible? If so, how long does it last? And if it’s short-lived, can it be considered happiness?

Corina Ștefan:  Your video Happiness for Ekat Bork is also a play of sexuality and deception. What is happiness after all?

Rogerio Silva: Happiness is a story of deception, of a false promise that leads to disillusionment. I find that many relationships begin like that, with a projection of each other’s ideals, while the most repugnant truth remains hidden away. It is with time that much of this truth becomes apparent, and that is a very confusing feeling. Is pure, blissful happiness really possible? If so, how long does it last? And if it’s short-lived, can it be considered happiness? I don’t know the answer to that.

Thank you!

I invite you to follow his work on his Youtube Channel. 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns