De ce sa vizitezi Timisoara

De ce merită Timișoara să fie capitală culturală europeană în 2021

 

Am luat din scurt decizia să plec la Timișoara pentru noaptea dintre ani. Povesteam într-un alt articol cum am reușit să organizez totul pe repede înainte, unul dintre criterii fiind să vizitez un oraș românesc care a concurat la titlul de capitală culturală europeană în 2021.

 

M-am întors, iar ieșirea la Timișoara a fost, ca să îmi citez prietena, catharsis. Plimbările lungi, încărcătura pe care lăcașurile de cult le provoacă, emoția clădirilor culturale, retrăirea unei lumi vechi în cartierul Fabric, liniștea și curățenia orașului ne-au dat motive de a defula emoțiile pe care viața zilnică le provoacă.

Obiective pe care să le vizitezi în Timișoara indiferent de anotimp

 

Voi scrie mai degrabă despre ce merită să vizitați, deși povestea mea merge mai departe de arhitectura elegantă, cu aer vienez a orașului. Nu știu dacă a fost schimbarea anului sau altceva, dar eu m-am întors altfel din citybreak-ul la Timișoara, după o cură de râs, plimbare, introspecție și voie-bună.

 

În afara transferurilor de aeroport, nu am urcat în mașină sau alt mijloc de locomoție. Ne-am plimbat ore în șir în orașul de pe Bega. Am hălăduit în jurul canalului Bega și a vecinătăților pe care le formează în jur. Asta pentru că am avut senzația că, deși este un oraș circular, de unde era poziționată cazarea, Bega mi-era călăuză spre centru. Străzile au farmec aparte, mai ales în cartiere vechi, cum e Fabric,  pe lângă Piața Traian sau în cetate.

Strada in centrul Vechi al Timisoarei între piata Victoriei si Libertatii

Voi descrie cum am descoperit Timișoara, locurile și lucrurile pe care le-am apreciat pentru o viitoare capitală culturală europeană.  Nu despre cum Timișoara mi-a fost prieten și m-a ajutat să mă descopăr, să râd și să mă bucur din tot sufletul, deși aceasta a fost cea mai tare experiență.

Piața Victoriei

 

Piața Victoriei din Timișoara se desfășoară, simbolic parcă, între  Operă și Catedrala Mitropolitană (ortodoxă). Așezate diametral opus, ca doi străjeri de pază (în mintea mea cultura și credința) cele două edificii arhitecturale sunt impozante prin dimensiuni și arhitectură. De fapt, înțeleg că acestă Catedrală este cel mai înalt lăcaș de acest tip din România.  

Catedrala Mitropolitana - Timisoara

Între cele două clădiri care marchează Piața Victoriei se desfășoară Promenada Corso, o alee largă, care parcă îți dă spațiul să respiri.  În ciuda târgului de Crăciun și a căsuțelor din lemn, încă mai era loc  generos pentru promenadă.

Piata si cladirea Operei (Victoriei) Timisoara

De jur –  împrejurul Pieței Victoria (Piața Operei), foste palate colorate dau farmec pieței și te întorc în timp. Un singur bloc (nu foarte nou) stingher are de a face cu arhitectura modernă, în rest spațiul de promenadă te transpune în alte timpuri, mai puțin comprimate. Clădirea Politehnicii, Hotelul Timișoara și salba de palate (Lloyd, Merbl, Palatul Hilt, Palatul Szechenyi, Dauerbach, Hilt) arată bunăstarea și bunul gust al timișorenilor de odinioară.

În dreapta, cum te îndrepți spre Operă și străzile ce te duc spre Piața Libertății, Castelul Huniazilor povestește o istorie veche a locului. Este cea mai bătrână clădirea din fosta cetate a Timișoarei, iar zidurile din cărămidă groasă și turnurile de supraveghere par încă să vegheze centrul orașului.  Este un edificiu ridicat la începuturile anilor 1300 de Robert Carol de Anjou, apoi reconstruit de Ioan de Hunedoara (poate de aici confuzia între castelele din Timișoara și Hunedoara).

Castelul Huniade Timisoara

Personal, eu cred că mai este de lucru și unele clădiri pot fi renovate, dar acesta este un motiv în plus pentru care cred că declararea Timișoarei capitală culturală europeană în 2021 va aduce bine orașului. Comori arhitecturale își vor redobândi farmecul inițial.

Piața Libertății

 

Pe măsură ce te îndepărtezi de Piața Victoriei în cetate, este mai multă liniște, iar palatele  sunt dispuse circular în jurul Pieței. În centru, o statuie domină Piața Libertății și am aflat ulterior, de la Google, că este vorba despre Ioan Nepomuk.

Piata Libertatii Timisoara - noaptea

Clădirile, foste Palate și vechea Primărie, sunt  colorate, de înălțimi relativ uniforme, iar stilul arhitectural te provoacă să te întrebi dacă nu cumva ești în Viena.

Piața Unirii

 

Este locul care mi-a plăcut cel mai mult în cetatea veche a Timișoarei. E atâta spațiu! Te poți bucura de cer și de clădirile amplasate circular, de înălțimi egale și coloristică variată. Arhitectura barocă, din nou,  te trimite cu gândul la Viena. Aleile din parcul central  se adună către monumentul Sfintei Treimi, pe care îl vezi din orice unghi al pieței.

Piața Unirii Timisoara

Piața Unirii din Timișoara este cea mai veche piață din oraș, iar Domul Catolic (Sfântul Gheorghe) este cel mai marcant edificiu al locului. Nu prin dimensiuni! Dimpotrivă, Domul Catolic este lipsit de opulența Catedralei Metropolitane, fiind un monument al simplității, al liniștii, al reculegerii.

 

De jur – împrejur, clădiri baroce dau un farmec aparte pieței prin coloristică și echilibru. Cafenele cochete stau dispuse circular și îți permit momente de relaxare, de contemplare.

 

Cartierul Fabric și Curtea berarilor Timișoreana

 

Am ajuns în cartierul Fabric (fără să știm inițial că se numește astfel) din întâmplare, hălăduind pe străzi în prima seară în Timișoara. Foamea are gusturi bune, am realizat mai târziu.  Uitându-ne după un loc unde să mâncăm am descoperit berăria Fabricii Timișoareana (Curtea Berarilor). Mâncarea e simplă, dar bună, berea e și mai bună că este la ea acasă.

Curtea Berarilor - fabrica Timisoreana

Berăria arată cum trebuie să arate o berărie, cu aspect han vechi, un loc prietenos unde se bea bere și se mănâncă cârnați.  Interiorul este decorat (mult spus) cu grinzi de lemn și piese din sau care inspiră alama ( printuri pe pereți  sau chiar butoaie –  precum cele folosite în fabrică). Spațiul este amplu și  nu m-ar mira să aflu că acea construcție să fi fost odinioară un hambar de hamei.

 

Arhitectura Fabric

 

În următoarele zile am descoperit mult mai mult din cartierul Fabric. Fiecare stradă are propria capodoperă Biserica Millenium Timisoaraarhitecturală, fiecare casă este un monument istoric. Acum, doar scriind, îmi apar în gând o Sinagogă veche, părăsită, casele  pe străzile aferente.  Apoi, biserica Millenium un monument colosal, de la începutul anilor 1900, clădire pe care trebuie să o vedeți neapărat și noaptea.

 

Și cartierul Fabric este împânzit de o salbă de palate, secesioniste, unul mai frumos decât celălalt, cu arhitectură mai interesantă și mai amplu decorată decât a vecinului. Nu le cunosc numele, puteți căuta în Google sau vizita Timișoara. Eu le-am numit, pentru mine, în funcție de ornamentația fațadei ( palatul cu muze, palatul cu îngeri, palatul cu barcă 🙂 )

 

Cumva, cartierul Fabric mi-a plăcut mai mult decât Piețele Victoria și Libertății. O singură și mare meteahnă are acest cartier. În ciuda arhitecturii deosebite, clădirile sunt lăsate dureros în paragină.

Promenada pe malul Begăi

 

Am realizat că de unde eram cazate puteam parcurge distanța de a-lungul canalului Bega către centru. Așa am făcut și a fost o idee inspirată.

Love Bridge pe Bega în Timisoara

Privind din această perspectivă, Timișoara chiar este orașul pe malul Begăi (sau Begăului, cum am auzit la pensiune 😀 ), care se desfășoară  pe un curs de apă, între două poduri. Este un adevărat spațiu de promenadă, curat, prevăzut cu alee pietonală și pistă de bicicliști.

 

Din loc în loc amenajări și lumini urbane dau viață canalului.  


 

Poduri cochete cu nume istorice și.. Love Bridge

 

Podurile peste Bega poartă nume istorice și după cum îmi luam reperele, zona asta a orașului se raportează la cursul apei. Podurile au un aspect cochet,  care te atrage la plimbare.

 

Love Bridge ar fi fost un pasaj de trecere banal, dacă plasa din sârmă nu ar fi fi găzduit mii de lacăte, drept dovezi ale iubirii.

 

Curățenia din oraș

 

Clar, Timișoara este un oraș curat. Pe Bega și de-a lungul cursului apei nu sunt peturi sau gunoaie. Centrul este curat și era curat și a doua zi după Revelion.

 

Pentru că în noapte de Revelion fiecare era cu un pahar din plastic în mână, pe 1 ianuarie mă așteptam să văd dezastru. Ei bine, nu!

 

Ce mi-a plăcut în Timișoara?

 

Mi-a plăcut Timișoara, punct! Arhitectura este impresionantă, clădirile vechi îți permit să vezi cerul și frumusețea construită lângă tine.

Apus pe raul pega vazut de pe unul dintrei podurile din Timisoara

  • Clădirile și străzile din cartierul Fabric

  • Piața Unirii

  • Lăcașurile de cult sunt superbe piese arhitecturale și nu au nicio legătură cu bisericile din Muntenia.

  • Cursul râului Bega care dă un motiv de promenadă.

  • Ultimul asfințit din 2017 pe care l-am văzut peste râul Bega.

 

Ce nu am văzut în Timișoara?

 

Nu am văzut parcul Rozelor, atât de renumit! Aceasta și pentru că fiind iarnă nu am vrut să fiu dezamăgită.

Unde să mănânci în Timișoara

 

Aici este o poveste care trebuie îmbunătățită, cel puțin în perioada de Sărbători, așa cum am vizitat noi. Nu prea găsești restaurante deschise sau se închid devreme ( la Curtea Berarilor se închidea la ora 10 seara).

  • Curtea Berarilor de lângă fabrica de BereTimișoreana. E o experiență pe care o recomand.

  • Miorița – restaurantul cu mâncare românească bună, e deschis și când alte localuri de fițe nu se sinchisesc. Aici am primit pastă de untură cu boia, sare grunjoasă și pâine bună, din partea casei.

Pe 1 ianuarie singurul restaurant deschis era Intermezzo, cu specific italienesc, în care am mâncat bine, iar personalul mi-a părut spirt. Un restaurant cu ștaif ar fi cel al familiei Passareli, situat în spatele domulului catolic (Al Duomo). Ca orice restaurant cu pretenții, era închis pe 1 ianuarie! 😀

Cafenele sunt multe și drăguțe. La Dome și  Baroque sunt două nume pe care mi le amintesc.

Unde ne-am cazat în Timișoara

 

Scriam în articolul anterior că am schimbat prima rezervare și chiar mă bucur de cea de a doua alegere. Am stat la pensiunea Yasmine, într-un cartier foarte liniștit, în apropierea podului Mihai Viteazu (v-am spus că mi-am luat repere după poduri!). Este la aproximativ 30 minute de mers pe jos până în centru și puteți urmând cursul Begăi, cu tramvaiul nr. 2 sau pe jos, mergând înainte ca pionierii odată ce ați ajuns la Piața Traian (parte din cartierul Fabric).

 

Pensiunea e impecabil de curată, multă liniște în interior și în jur. Camerele sunt micuțe, dar comode, prevăzute cu tot ce trebuie, aproape în regim de hotel. Lenjeria albă e scrobită, de bună calitate, prosoape albe, pe care ni le-au schimbat la două zile. Am observat că se făcea curat zilnic, ceea ce de multe ori lipsește și în hoteluri.  De pe balcon vezi cursul canalului Bega, iar primăvara cred că este explozie de culoare.

 

Am ales să avem mic dejun inclus și nu am greșit. Micul dejun este în regim de buffet suedez și proprietarii își dau silința să acopere cât mai multe gusturi.

Unde mai este de lucrat în Timișoara

  • Renovarea bijuteriilor arhitecturale

  • Restaurante deschise în perioadele de vacanțe

  • Muzee deschise în perioadele de vacanțe

 

Sunt sigură că aceste lucruri vor fi schimbate. Încă un motiv în plus pentru noi toți să ne bucurăm că Timișoara va fi capitală culturală europeană în 2021.

   
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns