”Nu vreau sa depind…”

10ian. - by Corina Stefan - 0 - In Trup, Minte, Suflet

Te-ai surprins spunând ”nu vreau să depinde de nimeni și de nimic”? Oare chiar nu vrem să depindem? Eu m-am descoperit spunând asta și mi-am pus întrebări.  Oare putem trăi fără a depinde? Acceptarea unui lanț al dependențelor este liantul societății, al existenței speciilor. Și chiar ar putea pune pace între dependențe nesănătoase.  

nu vreau sa depind


Noi toți depindem de ”pâinea noastră cea de toate zilele” să ne ducem existența. Brutarul depinde de morar să aibă făină bună. Morarul învârte roata doar dacă agricultorul a făcut grâne sănătoase și din belșug. Agricultorul depinde de ploaie ca grânele să crească. Ploaia… depinde  și ea de nori, de circuitul apei în natură care depinde și acela de oameni. Depindem unul de altul, suntem conectați, rareori vedem asta.

Dependența în echilibru e bună

În sensul acesta, dependența în echilibru e bună. Dependența unul de altul poate însemna învestirea cu încredere. Cumpăr pâinea ta că e gustoasă. Frământ făina ta că e bună. Cumpăr lemnele de la tâmplar că sunt atent șlefuite. Cuiele sunt bune fiindcă fierarul a folosit cel mai bun aliaj.  E un ciclu al încrederii care face comunitate să crească. Apoi societatea. Dependența în echilibru e bună și e bine să depindem unul de altul. 

Brutarul nu poate face nici cuie, nici uși. Agricultorul nu poate face pâine pentru comunitate, nici ustensilele cu care își ară ogorul. 

Oare când vrei să nu depinzi ajungi să fii dependent de toxicitate?

Depindem unul de altul și e bine. Numai că uneori atâta suntem în societatea modernă învățați că nu e să depinzi încât a depinde ajunge să doară. Iar uneori se transformă în dependență malignă. Muncești să arăți că ești puternic, că nu depinzi. Nu se poate si ajungi depinzi din ce în ce mai tare de acele lucruri sau oameni care aduc toxicitate.  

Și atunci nu mai vrei să depinzi de toți dar ajungi să depinzi de o singură persoană, un salvator-călău. De o țigară care prin fumul ei scrie sentințe. De un pahar de alcool care destramă familii. Iar atunci nu mai vezi că pentru că refuzi să vezi. Și pentru că există un șir al dependențelor, uneori o dependență toxică o atrage pe cealaltă, similar acelor dependențe care întrețin viața, de brutar, de ploaie de natură…Oare ar mai  sănătos să acceptăm că depindem unul de altul și să rămânem în echilibrul dependențelor sănătoase? De brutar, de băcan, de fata care vinde legume, de fata care crește flori? 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail