Când imaginea perfecțiunii ne taie aripile autenticității

Trăim o societate în care visăm la casa perfectă, jobul perfect, relația perfectă, ”lookul” perfect… Trăim într-o eră în care pozăm că trăim vieți perfecte, dar în care sufletul, de multe ori,  e cioburi, iar gândurile sunt ciocanul care fărămițează bucăți din noi. 

Poate că ne uităm  la imaginea din social media a unui prieten online, cunoscut sau nu, și ne întrebăm ”de ce nu călătoresc la fel de mult?”, ”de ce nu am o relație senzațională?”, ”de ce nu am casă/ mașină/ haine/ gadgeturi precum….?” , ”de ce eu nu arăt precum…?” ”de ce eu nu….?”  Și așa măcinarea gândurilor că viața ta e departe de a fi perfectă zdrobește bucuria de a trăi. Dar oare ce s-ar întâmpla dacă în avalanșa acestor gânduri  am strecura îndoiala, întrebându-ne ”ce este dincolo de acea imagine perfectă?”, ”oare cine a dat definiția perfecțiunii?” Și, până la urmă, care e definiția perfecțiunii?

despre perfectiune si autenticitate


Prinși  să devenim o  imagine iluzorie a perfecțiunii uităm să mai vedem cine suntem 

Și apoi din acel cumul de ”de ce…?” încercăm.  Încercăm să imităm hainele, modul de a vorbi, rețete de viață. Încercăm, încercăm și iar încercăm. Ne învârtim ”în cerc” și vedem același punct al perfecțiunii unora, suprapus peste cel al imperfecțiunii personale. Oare dacă am ieși din acest ”cerc” vicios, ne-am da voie să fim, uneori chiar să greșim fiind noi (oare cine definește greșeala dincolo de norma legală?), oare nu cumva am fi surprinși să vedem că suntem cum suntem și rolul nostru nu e a trăi viața după rețeta altcuiva? 

Oare nu e frumos să trăim în echilibru cu noi și nu în ciuda gândurilor noastre? Să avem curajul să acceptăm că nu suntem perfecți în sensul dat de imaginile unora și de cerințele altora? Că suntem oricum unici și asta e desvârșirea noastră? Să nu trăim viețile altora, că, până la urmă, un om este până la urmă un om? Că e minunat să fim în fiecare zi mai buni, fără a încerca să devenim zei?

Până la urmă ce și cine e perfect?

În DEX, cuvântul ”perfect ” este definit, printre altele, ”Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute; desăvârșit. (…)  Absolut, deplin, complet, total” . Oare când punem biciul pe noi ne întrebăm ce este desăvârșit în această lume? Poate dacă am face-o, ne-am lăsa aripile deschise, am fi noi, cu bune și rele. Nu am fi perfecți, dar am fi autentici, fără durerea de a încerca să trăim viața altuia,  așa cum ne apare într-un album fotografic virtual.

Sursa foto pixabay.com

Cand dati Like & Share acestui articol, aplicatiile social media olosesc o parte dintre datele voastre cu caracter personal.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail