Integrarea copiilor cu dizabilitati

Hai cu Dacia la Conil Fest pentru integrarea copiilor cu dizabilități

 

La ce vă gândiți când spuneți integrarea copiilor cu dizabilități? Eu mă gândesc la o lume în care copii cu diverse abilități își dau mâna pentru a crea o lume mai bună. În care mamele copiilor cu ces (cerințe educaționale speciale) își vor șterge lacrimile în timp ce își pun întrebarea  oare copilul meu va fi bine? pentru că știu că sub o formă sau alta, copilul lor își va găsi menirea, o ocupație, un loc în lume.

Conil Fest Festivalul integrarii

Am fost în weekend la Conil Fest și ce se întâmpla pe scenă, în culise și în sală era cea mai caldă și frumoasă manifestare a integrării copiilor cu deficiențe și a copiilor tipici în aceeași lume. Mii de copii, tipici sau cu CES,  erau în aceași sală și performau pe aceeași scenă cu ce știau ei mai bine: cântau, dansau, jucau teatru. Nu era exista competiție, fiindcă toți copii erau premiați, exista doar manifestarea unei abilități, pentru mulți dintre ei, dincolo de dizabilitate. Era o manifestare a bucuriei copilăriei.

 

Hai cu Dacia la Conil Fest – un gând, un vis, o speranță pentru integrarea copiilor cu dizabilități

 

Am fost la Conil Fest pentru că Ioana Olteanu, Hai cu Dacia, așa cum este ea plină de elan a făcut un film care reprezintă un gând, un vis, o speranță pentru integrarea copiilor cu nevoi educaționale speciale din școală până la un loc de muncă, în societate, unde să își aducă propria contribuție prin ceea ce fac. Este nu doar un vis este modul în care noi toți am câștiga.

Ioana a premiat copiii care au participat la Conil Fest, dar a mai făcut un lucru. A lansat un apel să facem o lume mai faină, “fiecare cu ce are.” Cred că înainte de toate, fiecare trebuie să realizăm că fiecare avem abilitatea de a schimba lumea în care trăim, chiar și pe bucata noastră măruntă. O furnică poate căra doar firimitură de pâine către mușuroi, dar aceea, dusă la timp poate salva comunitatea. Noi putem face zilnic lucruri mărunte, care pot schimba o lume. Putem începe prin a alege să vedem abilitatea de dincolo de dizabilitate.

 

Filmul făcut de Hai cu Dacia și InsideFilm răspunde din plin la întrebarea ce reprezintă integrarea copiilor cu dizabilități.  

 

Este un prim pas dintr-o campanie de conștientizare că este nevoie de un proiect etapizat pentru integrarea școlară a copiilor cu ces ca mai apoi să fie integrați în comunitate, adaptat nevoilor lor speciale.  
 

Ce își propune noul proiect Hai cu Dacia – Conil pentru integrarea copiilor cu CES

 

Filmul prezentat la Conil Fest, făcut de Hai cu Dacia și  InsideFilm, este doar o picătură într-un ocean. Întrebările  Adelei și a oricărei mame cu copil cu nevoi educaționale speciale este “Copilul meu va fi bine? Ce se întâmplă cu el după ce eu nu voi mai fi? ” Sunt dureroase și ard în sufletul acestor femei și așa încercate.

Conil - integrarea copiilor cu Ces

Adela vrea să răspundă la această întrebare printr-un proiect:  copiii cu ces de la grădiniță până la maturitate să fie educați potrivit competențelor, ca mai apoi să fie integrați într-o lume rezidențială, o comunitate,  în care acești copii, deveniți adulți, să poată produce valoare în societate prin munca lor și ei să se poată auto-susțină. Aceasta ar însemna cu adevărat integrare și noi toți avem de câștigat.

 

De ce un proiect rezidențial distinct? Pentru că vorbim despre nevoi speciale, despre necesitatea unor medici în apropierea acestor adulți sau alte aspecte de adaptare pentru nevoi speciale, precum rampe pentru dificultăți motorii, la semne pentru persoanele cu deficiențe de vedere, semnalizări pentru persoane cu deficiențe de auz, pe scurt accesibilitate pentru toți.

Monica – “iubirea e cea mai puternică armă”

În filmul făcut de Ioana (Hai cu Dacia) Monica vine cu un mesaj de iubire “iubirea e cea mai puternică armă” . De ce este iubirea o armă? Pentru că ar putea doborî nepăsarea, ar putea schimba sisteme nocive.

Monica este o tânără minunată, uluitoare de-a dreptul pentru mine. E plină de bucurie, de empatie și mesajul pe care îl transmite în acest scurt material l-am auzit de la ea în lunga discuție pe care am avut-o la Palatul Copiilor în timpul Festivalului Conil. Am întâlnit-o și nu m-am putut dezlipi de lângă ea. Are o întreagă filozofie în jurul conceptelor de bucurie versus fericire, unele care efectiv te uimesc.

 

Mă roade să vă povestesc cine este Monica, dar mai bine cumpărați cartea “Viața alături de Monica”, scrisă de mama Monicăi, Beatrice Liliana Iordache. Veți descoperi nu doar un copil minunat, ci mai degrabă un copil -minune.

 

Conil – grădiniță și școală pentru integrarea copiilor cu dizabilități

 

Conil-gradinita pentru copii cu nevoi specialeAm cunoscut-o pe Adela Hanafi la Conil, acolo unde ea își petrece mare parte a timpului și unde ea și echipa ei  transformă speranțe în realități. Ce este de fapt Conil? Conil s-a înființat inițial cu o grădiniță pentru copii cu nevoi educaționale speciale unde copiilor li se descoperă abilitățile proprii și apoi și le dezvoltă, fiind educați potrivit acestora. Astfel, copiii cu CES care nu au fost integrați în învățământul de masă, total nepregătit pentru nevoile speciale, pot merge de la grădinița (și clasele 1-4)  Conil. Acum, în grădinițele Conil învață copii tipici și cu nevoie speciale, ca un semn al realei integrări.

 

Școlile publice românești, învățământul de masă nu este pregătit să predea copiilor cu nevoi educaționale speciale. Într-un fel poate e de înțeles. Sunt copii mulți, profesorii sunt tracasați și prost plătiți.  Într-un sistem de învățământ gimnazial și liceal retard și depășit de situație nu cred că se poate conceptualiza cu adevărat ce înseamnă integrarea.

 

În timp, Conil a înființat o școală pentru clasele 1-4 pentru copii cu deficiențe de învățare. Metoda e adaptată potrivit nevoilor și abilităților copiilor, iar ce se întâmplă în școala Conil ar trebui considerat la nivelul întregului sistem de învățământ: se predau competențe potrivit unor copii, nu materii greu digerabile.   Sunt metode și tehnici adaptate inclusiv copiilor cu deficiențe mintale, astfel încât elevul să dezvolte abilități reale, nu să își însușească teorii pe care nu le vor folosi niciodată.

 

Următorul pas este să autorizeze o școală pentru clasele 5-8. Conil a întreprins demersuri în acest sens. Birocrația în România este o piatră grea care încetinește inițiativa faptelor bune, dar într-o zi va exista și  școala gimnazială, clasele 5-8 la Conil.

 

Adela Hanafi motorul Conil

 

Adela este motorul care a angrenat faptele bune de la Conil. Care este povestea ei? Este povestea unei mame cu un copil care are nevoi educaționale speciale care nu și-a găsit locul în învățământul de masă.

 

Suferința Adelei a pus pilonii grădiniței, iar mai apoi a școlii Conil. Suferința unei mame a schimbat povestea de viață a altor copii. Poate a-ți văzut mărturia mamelor care povestesc despre schimbări ale copiilor. Care spun ce înseamnă cu adevărat bucuria reală. Aceasta este abordarea educației în școlile Conil și au plecat de la o mamă care a dorit să ofere un alt sistem de educație copilului ei.

Conil - gradinita  si scoala pentru intgrarea copiilor cu ces

Într-o zi sper ca Adela să povestească singură despre toate provocările pe care le-a întâmpinat, dar și despre satisfacția de a schimba dizabilitatea în abilități care să dea un sens acestor copii.

 

De ce ar trebui să fim toți preocupați de integrarea copiilor cu dizabilități?

 

Am vorbit despre mamele cu copii cu nevoi educaționale speciale care privesc integrarea ca pe o durere care trebuie alinată. Dar integrarea socială a persoanelor cu dizabilități ar trebui să fie o preocupare a fiecăruia dintre noi, dincolo de sisteme de stat sau precupări ale celor afectați.

 

Toți copiii cu dizabilități doresc să fie tratați normal. Până la urmă sunt, etichetele sunt cele care limitează acest lucru. Ei  vor să facă lucruri, să fie implicați. La fel se întâmplă și când ajung adulți.

 

O persoană cu nevoi speciale integrată se poate auto-susține. Este bine pentru ea și pentru comunitate. Este bine pentru un sistem social care, în România, oricum este deficitar. Este bine, până la urmă și pentru buget (dacă ar reuși să vadă asta și legiuitorul, poate ar mișca ceva!). Este bine pentru fiecare dintre noi pentru că ei ar aduce prin munca lor propria contribuție, noi nu mai plătim fonduri de solidaritate, răsplătim munca unor oameni cu o abilitate specială: aceea de a se integra într-o lume în care restul lumii nu are abilitatea de a vedea capacitățile persoanelor cu nevoi speciale!

 

Așadar, hai să facem o lume pentru toți, punând o cărămidă la acest proiect de integrarea copiilor cu dizabilități. Nu trebuie să dați mult sau să faceți mult, ci până la urmă… “fiecare cu ce are”!

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail