Oamenii ne resping din cauza lor

Oamenii ne resping din cauza lor, nu din cauza noastră

 

Am ajuns recent la concluzia că oamenii ne resping din cauza lor, ci nu din cauza noastră. Am stat multă vreme cu securea vinovăției deasupra capului, aproape mă sufocam cerându-mi scuze. Asta nu dintr-o politețe excesivă, ci fiindcă într-un fel sau altul percepeam că ar fi vina mea.

 

M-am relaxat demult. Recent, într-un context oarecare,  am avut această revelație cum oamenii ne resping fiindcă au propriile  proiecții sau frici, propriile percepții sau așteptări împovărătoare, fantome în dulap,  care nu au nicio legătură cu vreo vină a noastră.

 

Oamenii ne resping din cauza lor, nu are nimic de a face cu ceea ce noi suntem sau facem

print - printesa asteptari respingere

Pare ciudată afirmația la o primă vedere. Iar dacă sunteți cum eram eu cu mulți ani în urmă veți sări să vă cereți scuze. Poate veți crede că ați fost respins că ați greșit. Că ești prea urâtă, prea prost, prea… cumva. Poate te respinge că și tu ai respins sau poate fiindcă a aflat ceva care să îl/o facă să te respingă…  Respingerea nu are legătură cu cine suntem noi!

 

Omul nu te respinge din cauza ta. Te respinge din cauza propriilor tipare, așteptări,  percepții, din pricina măștilor sociale cu care s-a dezvoltat fără să știe, a fricii de eșec, de însingurare, chiar și din cauza fricii de a nu fi respins la un moment dat.

 

Ajungem astfel să ne învinovățim de o mulțime de chestii care nu au legătură cu noi, ci cu experiențe, credințe și frici care sunt în celălalt. Care sunt, până la urmă,  durerile, răni ale celui care respinge, dar care devin ale tale prin auto-învinovățire.

 

Dacă Făt Frumos sau Ileana Cosânzeana te-a refuzat,  nu înseamnă că ești nașpa, așa cum îți spune vocea aia nesimțită din cap. Poate doar îi amintești lui Făt Frumos de o altă Prințesă  care l-a rănit și mai bine ar pleca cu iapa în lume decât să o ia de la capăt cu tine. Nu înseamnă că ești ca acea Prințesă, nici că ești nașpa.

 

Sau poate Făt Frumos, respectiv Ileana Cosânzeana are așteptări diferite de la sufletul pereche. Poate Făt Frumos vrea ca Prințesa să aibă piciorele suficient de lungi cât să încalece murgul din mers. Poate Cosânzeana vrea ca Făt Frumos să aibă mușchi să îi țină de cald în zile geroase și palosul gros să se bată cu Gheonoaia! 🙂 Nu știi ce aspirații are fiecare. Dar sunt ale celorlalți și nu au legătură cu tine. Nu ești nașpa.

 

Sau poate Făt Frumos își dorește un surogat de mamă în locul iubitei, iar Cosânzeana îl desenează pe Balaur. Asta înseamna că ai tu vreun cusur?

 

Nu ești respins din cauza ta. Te respinge din cauza lui, a ei. Acceptă asta, acceptă-te cum ești și că ești om. Acceptă că nimeni nu are nicio vină în povestea asta.  Și acceptă că nu ești mai breaz. Și tu respingi la rândul tău.

Să ne înțelegem! Nu sunt guru, nu sunt filosof, nu sunt psiho de niciun fel ( 🙂  ) și nu vreau meme-uri cu titlul. Sunt doar un om care  se mai ascultă. E o opinie personală, pentru că și eu sunt om, și eu am propriile percepții și respingeri.

Multumesc Pixabay pentru fotografii

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns