Paradoxul acestor zile

28mart. - by Corina Stefan - 0 - In Ganduri

Paradoxul prezentului: Solidari izolându-ne. Toți câștigăm implicându-ne, chiar și în izolare. Suprainformație vs. poziția struțului

paradoxul izolarii

Trăim vremuri cum nu am trăit. Se schimbă paradigma. O avalanșă de informații care polarizează populația. E nevoie de unul și de toți. Vocile nu se mai aud pe străzi, mașinile sunt aproape inexistente, iar internetul strigă, râde sau plânge tăcut. Ne unim și ne dezbinăm. Ne e grijă sau ne e frică. Comunicăm de drag sau dimpotrivă. Ni se recomandă distanțare socială, dar unele suflete se conectează în ciuda distanței. Ne aducem aminte de iubire, de familie, de unire, dar în egală măsură înflorește frica ce naște monștrii. În grijă și drag ne amintim de oameni dragi și după multă vreme întrebăm ”ești bine?” Sau, dimpotrivă, din teamă nesănătoasă ne renegăm seniorii, părinții și unii chiar îi lasă în mâna lui Dumnezeu. Mai mult ca oricând vedem că distanța nu e în kilometri. Distanța e în neiubire și frică și distanța e topită de grija pentru ceilalți. Mai mult ca oricând avem nevoie de Dumnezeu și abia după secole de luptă între doctrine, cruciade și războaie toate religiile au inamic comun și văd că Dumnezeu e dincolo de religie, iar credința ne leagă. Care vor să vadă. Și vom vedea din ce în ce mai mulți. Suntem conectați.





TOATA POVESTEA ÎN ”CARTEA DESPRE ACCEPTARE” -Editura Letras .

Cumpără și citește sigur online.



Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail