Second Blind Date, Concert in the Dark

One bag, one concert in the dark, thee cities in four days

Second Blind Date, Concert in the Dark in Pisa

 

I was in a hurry to go back to Pisa because that night there was another concert in the dark, Blind Date, held by Cesare Picco, under the umbrella of the CBM. Somehow, through these concerts I manage to get into another state of mine. One where I am with me, quiet inside, the notes of the piano resonating in that incredible concert hall.

 

I kept the correspondence with Cesare after the first concert, mainly  about his site, so I was going to meet him before the concert. That’s how I got to Teatro Verdi before the concert and I had a teaser on what was going to happen. Moreover, I understand that the whole concept is so planned that light (or lack of it) and sound will merge to create that extrasensory experience that carried me away during the first concert.

 

A lucky one I did not hope for – the rehearsals before the Pisa concert in the dark

 

Teatro ComunaleThe Giuseppe Verdi is in the center of Pisa, near the Arno River, in a medieval building, as are all the edifices in the center of the leaned Tower. I stepped into the theater with excitement. The silence in the wide lobby makes you step on the toes. Somewhere at the entrance, in the same silence, CBM collaborators were placing the fund-raising stands for blind children in poor countries.

 

In the first phase I strayed through the theater (typical blonde :)). Eventually I guessed what the main entrance would be to the hall. I opened the door with the same emotion. The piano was playing and I was expected to see repeating Cesare Picco, a man in front of whose vision and humanity I take a bow. I drew the drapery and dove into the darkness.

 

I sat down in the middle of the aisle, no matter how ridiculous it would seem to you. I did not want to disturb and I wanted to enjoy in silence within. At one point a man almost crawled over me. I was going to find out that he was Dani, part of Cesare’s team and a teammate with an important role in this concert in the dark which had the meditative effect that I experienced.

I moved to a chair and listened for a long time, following (rather guessing, because of the Romanian-Italian similarity) the exchange of answers between Cesare and Dani. I realized that, in fact, the concert starts long before the performance and it involves a lot of work, synchronization. And, of course, vision. In fact, the success of the concerts I took part in is the work of Cesare Picco and the team over the years, along with CBM’s work. I did not get up until the light turned on.

On my departure I took the invitation. It was only at the beginning of the concert I found out that I was seating on the first line. I was so fortunate!

Blind Date, Concert in the Dark, as deep as the first time

 

When you encounter a first experience it seems fabulous, then you get used to it and the novelty seems natural to you oreven you can find defects. Because it’s called Blind Date, for example, you go to a blind date, you see a beautiful woman. You meet her second time and you already notice a scarf, a wrinkle, a loose hair. With this Blind Date was not the case.

The unfolding of the light-dark-light was almost ritualistic. A few minutes of light that decreases in intensity until the full darkness reaches. The passage is so fine tuned, and the sound of the piano caught me so deep that, at both concerts, the passage was made inconsequential until I was thrilled in the darkness. I passed from one state to another without realizing it. I could say that I moved from awareness to a form of float that brought me closer to me. I read reviews describing the passage of hypnotic darkness. I would say that the concert was inspired Divine inspiration and being there I approached the Godness within. And I’m not exaggerated, it’s just how I could look deeper deep inside, when outside it was just music, but not light.

I have experienced Blind Date twice and every time it was just as profound, every time I knew that „home” is within me, within oneself. I have not guessed the secret of the buttons that Cesare’s concept pushes.And also it does not matter. It’s warm to go back home when outside it’s cold.

Al doilea Blind Date, Concert in the Dark la Pisa

 

Mă grăbeam să mă întorc la Pisa pentru că în acea seară era un alt concert în întuneric, Blind Date, susținut de Cesare Picco, organizat sub umbrela CBM. Cumva, prin aceste concerte reușesc să intru într-o altă stare a mea. Una în care sunt eu cu mine, liniște în interior, notele pianului rezonând în sala aceea incredibilă.

Păstrasem corespondența cu Cesare după primul concert, legat de site-ul său, așa că urma să îl întâlnesc și înainte de concert. Aam ajuns la Teatro Verdi după amiaza și am avut un teaser la ce urma să se întâmple. Mai mult chiar, Am înțeles că întregul concept este planificat astfel încat lumina (sau lipsa ei) și sunet să se îmbine pentru a crea acea experiență extrasenzorială pe care am trăit-o la primul concert.  

 

Un noroc la care nu am sperat – repetiții înainte de concertul Blind Date, Concert in the dark,  Pisa

 

Teatro Communale Giuseppe Verdi este în centrul Pisei, în apropierea râului Arno, într-o clădirea medievală, așa cum sunt toate edificiile din centrul orașul Turnului Înclinat. Am pășit cu emoție în teatru. Liniștea din holul amplu te îndeamnă să pășești pe vârfuri. Undeva la intrare, în aceeași tăcere, colaboratorii CBM așezau intrarea pentru strângerea de fonduri pentru copii nevăzători din țările sărace.

 

În prima fază m-am rătăcit prin teatru (blonda tipică 🙂 ). Până la urmă am intuit care ar fi intrarea principală spre sală. Am deschis ușa cu aceeași emoție. Se auzea pianul și mă așteptam să îl văd repetând pe Cesare Picco, un om în fața a cărui viziune și umanitate mă înclin. Am tras draperia și în interior era întuneric beznă.

 

M-am așezat în fund, în mijlocul culoarului, oricât de ridicol vi s-ar părea. Nu vroiam să fac zgomot. La un moment aproape a dat peste mine un bărbat care trăgea niște cabluri. Aveam să aflu că este Dani, parte din echipa lui Cesare și un coechipier cu un rol important ca acest concert în întuneric să aibă efectul meditativ pe care l-am experimentat.

 

M-am mutat pe un scaun și am ascultat îndelung, urmărind (intuind mai degrabă, datorită asemănării română – italiană) schimbul de replici între Cesare și Dani. Am realizat că, de fapt, concertul începe cu mult înainte de prestație și implică multă muncă, sincronizare. Și, bineînțeles, viziune. De fapt, succesul concertelor la care am luat parte e munca de peste ani a lui Cesare Picco și a echipei, dublată de munca CBM. Nu m-am ridicat până nu s-a aprins lumina.

Blind date, concert in the dark - cesare picco - invitatie

La plecare mi-am luat invitația. Abia la începerea concertului am aflat că eram în primul rând. Eram atât de norocoasă!

 

Blind Date, Concert in the dark,  la fel de profund ca prima dată

 

Când guști o experiență prima oară ți se pare fabuloasă, apoi te obișnuiești și ineditul ți se pare firesc sau poate îi găsești defecte. Pentru că tot se numește Blind Date, când te duci la o întâlnire, vezi o femeie frumoasă. O întâlnești a doua oară și deja observi un cearcăn, un rid, un fir de păr anapoda. Nu a fost cazul acestui Blind Date.

 

Desfășurarea lumină- întuneric- lumină a fost aproape ritualică. Câteva minute de lumină care scade în intensitate până se atinge întunericul deplin. Trecerea este atât de fină, iar sunetul pianului m-a prins atât de adânc încât, la ambele concerte, trecerea a fost făcută pe nesimțite până m-am trezit în întuneric.  Am trecut dintr-o stare în alta fără să-mi dau seama. Aș putea spune că am trecut de la concentrare într-o formă de plutire care m-a adus mai aproape de mine. Am citit recenzii care descriu pasajul de întuneric hipnotic. Eu aș spune că întreguțul concert este inspirație Divină și fiind acolo m-am apropiat de Dumnezeirea din mine. Și nu-s exagerată, este doar modul în care eu am putut privi profund în interior, atunci când era muzică, dar nu lumină.

 

Am experimentat Blind Date de două ori și de fiecare dată a fost la fel de profund și de fiecare dată am știut că “acasă” este în interior. Nu am intuit care e secretul butoanelor pe care conceptul lui Cesare le apasă. Nici nu contează. E cald să mă întorc acasă când afară e frig.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail