Viata la tara si avantajele simplitatii

De ce e faină viața la țară?

 

Am ajuns în ultima lună la țară de trei ori, cât nu am fost în 10 ani. Scriam în articolul anterior despre viata la țară că voi descrie părțile frumoase ale vieții trăite la sat. Viața de orășeancă și-a intrat în rutina nebună , așadar mi-au mai trebuit încă două călătorii până în Teleorman să mă așez la scris.

 

Pentru mine viața la țară nu face parte din acel curent cool care circulă pe Internet și doar când vezi imagini postate pe Facebook. Știu că dincolo de acea imagine idilică a satului se ascund multe greutăți. Muncă multă, grea, praful, simplitatea rudă cu disconfortul pentru o persoană care a trăit la oraș. În copilărie, în vacanțe,  mergeam la păscut capra alături de alți copii (iaca unde era Neculaie a lui Moromete! E doar vecin, două sate mai încolo!), culegeam boambe (corcodușe), iarbă, chestii mărunte. Totuși părea greu. Să ții o gospodărie cu grădina, animale și tot dichisul este treabă serioasă și sunt foarte conștientă de acest lucru. Lecția grea a vieții la țară am ascultat-o de la bunica mea care a trebuit să ducă gospodărie și copii în timp ce bunicul era pe front. Grea lecție! Totuși era o femeie echilibrată, cu împăcarea la ea acasă. 

Viața la țară e departe de vie en rose. Totuși sunt lucruri care îmi plac la sat și după care jinduiesc…

 

De ce îmi place viața la țară?

 

Simțul comunității și al apartenenței

 

Scriam că oamenii nu te mai întreabă al cui ești. Totuși, te cunosc sau nu, îți dau binețe. Se ajută între ei, chiar dacă se bodogănesc și bârfesc la clica satului.

Animalele și-au păstrat rolul lor originar

 

 La sat, animalele nu sunt jucării pentru adulți. Pisica încă prinde șoareci, câinele este prietenul de bază și de pază al casei. Cocoșul este deșteptătorul satului și protectorul găinilor.Viata la tara - cainele apara
pisica gurita
cocosul

 

Vezi cerul

 

La sat vezi cerul. Lipsa clădirilor înalte îți dau bucuria de a vedea albastrul cerului sau întunecimea nopții cât cuprinzi cu ochii.

 luna la tara

Am ieșit către câmp și strada, chiar la ieșirea din sat ( noua modă! 🙂 uliță sună nasol ),se numea Strada Soarelui.  Câteva clipe am cârcotit în gând că mai au să îl încoroneze pe Ludovic și gata safteaua! Asta până am ieșit de pe uliță către câmp și am înțeles că de acolo răsare soarele! Un cer calm de toamnă se desena către orizont. În rest, cât vedeai cu ochii ogor!

 strada soarelui la taravezi cerul si ogorul

Am ieșit seara în curte și o lună uriașă mi se arăta din orice punct aș fi privit. Era plină, mare și aproape de mine. Cerul pare mai aproape de oameni.

 

Mâncarea e mai bună

Știu că Vosganian are niște idei cel puțin ciudate când vine vorba despre ouăle din curte (oare nu mai nu mai are ce alte ouă număra?), dar mâncarea de la țară e mai bună. Roșiile au o aromă aparte, mirosul lor îți umplu nările. Iar grădina e o binecuvântare de culoare care, chiar și în toamnă târzie, îți arată adevărata origine a hranei.

Rosiile au gust - mancarea buna de la tara 

Cât despre ouă? Să le numărăm sau să le mâncăm? Au culoare, gust, sunt hrănitoare și naturale!  

E liniște

 

E atâta liniște că auzi greierele, pasărea, fâlfâit de aripi. Îți auzi inima. Care bate mai calm, mai regulat. Seara, când satul doarme,  ai senzația că auzi norii ce alunecă lin peste sat.

 

E atâta liniște că ajungi să îți auzi cu adevărat gândurile.

Muzică – Imago Mundi

 
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

Lasă un răspuns