Viața mea fu ziuă

3Feb - by admin - 2 - In Suflet Trup, Minte, Suflet

Viața mea fu ziuă

Viata mea fu ziua Afis

Viaţa mea fu ziua si ceru-mi un senin,

Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sân

Pâna ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut ­

O, îngere cazut!

 

Și două stele negre luciră-n negru foc

Pe cerul vieței mele; ­ iar geniul-noroc

Mă lasă-n lume singur, dispare în abis

De nour și de vis.

 

O rază din privire-ți viata mi-a-nnegrit,

Din sânul meu speranta divina a fugit;

Norocul și-a stins steaua… De m-ai iubi măcar ­

O, înger de amar!

 

Dar nu!… Din lumea-mi neagră tu zbori în calea ta;

Sub pasul tău pe-arena de aur vei călca

Când eu pierdut în noapte-mi nimic nu mai sperez,

Ci vecinic te visez.

 

Mihai Eminescu

 

Cui mulțumesc că mi-a făcut viața mai frumoasă prin ”Viața mea fu ziuă” altfel?

Vasile Toma, Alex Mandu, Mădalina Anea, Florin Galan, Ilinca Toma,
Viata mea fu ziua”Viața mea fu ziuă” scria Eminescu,  iar viața mea o revelație de sâmbătă seara, spun eu. Se întâmplă ceva cu acest loc, La Central,  e o mină de inspirație.  Cel puțin pentru mine. Cine îmi urmărește  advertorialele pe JuristFirme.ro, știe că la La Central am văzut unul dintre băieți citind Conversații cu Dumnezeu. Ce nu am scris pe site, sau în altă parte,  este că văzând acel titlu, într-o dimineață viciată, am asociat un gând Dacă Dumnezeu e în mine  de ce îi dau și lui nicotină? cu mine Dumnezeu nu prea are liberul arbitru.  Apoi am văzut titlul și de acolo încolo, gândurile mele față  de mine și conversațiile mele cu Dumnezeu au fost altele. Dar nu e nici locul, nici timpul să vorbesc despre aceasta.  

Revin la ”Viața mea fu ziuă”. Punerea în scenă pentru Viața mea fu ziuă  e dintr-un alt registru, altă trăire, de profundă experiență. Este Eminescu actual, simțit, experimentat în contemporaneitate. Este dorința de a tinde spre perfecțiune prin simplitate.  Este munca pusă la nivel de pasiune fără a pretinde oboseală.

De ce este un Eminescu altfel? Poeziile nu sunt recitate, sunt trăite. Fiecare strofă, vers, e regizat și jucat într-un mod în care Eminescu vine între noi. Fiecare spectator ajunge să se identifice și să simtă genialitatea marelui poet.

Viata mea fu ziua De-a lungul întregii piese  se simte un talent colosal pus în valoare de o dulce modestie.  Viața mea fu ziuă e efort, e muncă,  de echipă, inspirație regizorală, un proces de creație inspirat de geniul eminescian. Ce m-a impresionat în toată această interpretare? Tinerii artiști nu pretind niciun merit.  Aceasta în condițiile în care mica sală vibra sub imperiul unui talent senzațional, în continuă rafinare, dăruind publicului, mic de altfel,  doar cu pasiune. Pasiune și atât.

Am fost avertizată că este o piesă altfel Văzusem titlul și știa că se jucase și în alte locuri., numai nu mă mobilizam să ajung. Probabil nu era momentul, poate așa trebuia să fie, să ajung la Central, într-un cadru intim și prietenos să simt mai bine esența  a ceea ce Viața mea fu ziuă înseamnă în sensul poeziei eminesciene, în sensul punerii în scenă.

Trebuie să vă avertizez, dacă aveți impresia că este un recital de poezie, vă înșelați. Nici pe departe! Nu este recital de poezie, după cum nu este piesă de teatru în acceptiunea generală.  Este Eminescu, se joacă pe scenă. Cu toate acestea face parte dintr-un alt registru.  Este emoția eminesciană adaptată la prezent, la spiritul nostru. Sunt pasaje, incredibil îmbinate, pentru a-ți crea o  trăire unică.

 

Temele eminesciene se perindă,  neunitar și surprinzător,  una câte una: dragostea, pădurea, natura, lumea, geniul, Viata mea fu ziuafolclorul, ruga,  nunta… Unul câte unul se schimbă tablourile, dar nu decorul.  trecertile sunt simple, senzaționale tocmai prin simplitatea lor. Aproape toate aceste schimbări sunt marcate de vocea profundă și chipul angelic al Ilincăi Toma. De murmurul și aspectul pădurii. V-ați imagina o pădure creată din oameni? V-ați putut imagina susurul apei și zumzetul pădurii  fără înregstrări audio sau instrumente muzicale? Dragii mei, e greu de descris dar așa se întâmplă, după cât de dificil este să reconstitui în cuvinte emoția pe care această ”pădure” o suflă peste public.  Este de văzut și simțit, nu de povestit.

Actorii – ”Viața mea fu ziuă”

Eminescu. Alex Mandu întruchipează poetul, iar … această întrupare a lui Eminescu este emoție pură. Exprimă dragoste, bucurie, tristețe, geniu, freamăt… chiar și nebunia soră cu geniul, pe alocuri. E autentic, e real, e cum mi l-aș imgina pe Eminescu.

Veronica… Mădălina Anea. Acum profundă muză, apoi superficială Cătălină, acum îndurerată, înlăcrimată îndrăgostită. Sensibilă, delicată, frumoasă, resemnatî, profundă.

Florin Galan, trăiește, inspiră.  Privirea când tăioasă, când dulce se aruncă în și peste public într-o continuă emoție. E Cătălin, e codru, e simțământ.

Ilinca Toma -interpretarea-i precum vocea, precum chipul: profundă, inocentă. Acum zâmbește cald, acum lacrimile îi curg șiroaie, ca mai apoi să răsune încăperea de vocea-i plină. 

Viata mea fu ziua Ilinca Toma

Ce mi-a plăcut mai mult? Fiindcă mi-a plăcut tot, de fapt, întrebarea corectă este ce m-a emoționat mai tare? voi da doar trei repere, să nu mă apuc să descriu tot ce reprezintă ”Viața mea fu ziuă”

 

  • Pădurea. Noi toți ne-am pierdut simțul de a fi aproape de natură, am uitat că ea este o bucată de Dumnezeire. Tinerii aceștia reconstituie acel sentiment om- natură în mod magistral.
  • Glossa. Hora „Glossei”, care se strânge într-o încrâncenare agresivă surprinde într-un mod regizoral magnific societatea de astăzi, care pune presiune prin meschinărie. În final…  Pentru mine ropotul pașilor a fost o formă de conduită contemporană. ”nu spera și nu ai teamă, tu rămâi la toate rece”! Hora, această horă  trebuie văzută, trebuie să simțiți greutatea fiecărui pas bătut în podea pentru a înțelege sentimentul.
  • Nunta: Încheie ”piesa” în mod emoționant. Nunta inspiră împlinire, bucurie, tristețe, viață, sperantă, sfârșit – început.

 

Neapărat trebuie să mergeți! Este posibil să captați alte senzații să fiți altfel impresionați, dar nu veți pleca de la ”Viața mea fu ziuă” la fel!

Revin la tirada de început privind talentul și modestia. De ce am simțit nevoia ei? La finalul piesei am simțit nevoia  să mulțumesc tinerilor actori care mi-au făcut o seară frumoasă. Cei cu care am interacționat și am reușit să interacționez cu mare parte .  Și toți, fără echivoc, mi-au mulțumit  pentru participare.  EI ne mulțumeau nouă, EI care ne umpluseră de bucurie! Așa s-a făcut ziuă în viața mea!

 

Am văzut, încă o dată  cum bucuria se naște din lucruri simple, din dăruire, fără a cere recompense. Singura răsplată pe care o primeau erau aplauze după o piesă bine jucată.  Interpretaseră senzațional fiindcă nu simțeau munca.  Nu păreau să simtă efortul întrucât erau mânați de un munte de pasiune.
Niște  copii, în ochii mei, m-au bucurat și mi-au dat o lecție  de viață. Fiindcă am vrut să o văd.  Noi toți mai avem o șansă prin tinerii noștri. Dac vrem să o vedem și să le dăm și lor o șansă.  Mergeți să vedeți ”Viața mea fu ziuă!”

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmail

2 thoughts on “Viața mea fu ziuă”

Lasă un răspuns