Furtul secolului care nu e pedepsit. Hoții de timp.

16iun. - by admin - 0 - In Ganduri

A venit pandemia sufletului și am simțit 3 luni ca 10 ani. 10 ani în care nu am putut fi eu. Timp în care ni s-a plantat teama că simplul fapt de a ieși din casă ar putea ucide pe cei dragi. Timp în care am fost paralizați de frică și mutilați în timp. Timp în care am fost continuu manipulați și sărăciți. Mai rău chiar, sub pretextul că suntem protejați, ni s-a furat din viață. Mulți ani, nu doar 2-3 luni. Pentru că tot ce s-a întâmplat a fost aproape o traumă pentru mulți dintre noi, un doliu prelungit și continuu acutizat de știrile ce curgeau în social media și de la prieteni prea binevoitori. Și ei hoți  de timp.

 Mi-am spus că pandemia a fost cel mai mare furt al secolului. Prin statul în casă ni s-a furat timp. Ne-au furat viață. Și nu mă refer la găinăriile care cel mai probabil s-au întâmplat sub steagul ”binelui omenirii”. Ci la acel timp în care puteam trăi cu adevărat. Mai bine,  mai rău. Puteam vedea cerul dincolo de ferestre.  Respira. Umbla. Merge desculți lângă un lac sau o pădure, lângă creația lui Dumnezeu.Trăi. Puteam să strângem pe cineva în brațe. Acel timp în care puteam avea grijă de noi. Că da, având grijă de noi, ne-au îmbolnăvit de sedentarism și Frica de semeni. 

Vorba lui Meet Loaf. I would do anything for love… But I won’t do that. 

Sunt prea mulți hoți de timp și le permitem ceea ce nu câștigăm niciodată. Poate sună ca un articol  pe dos.  Și este și îmi dau voie  să nu mai tolerez, fiindcă timpul trece și nu pot merge la nesfârșit pe principiul “să fie bine să nu fie rău”. Și nu pot și NU mai vreau sa dau din ce nu știu cât am și din ce nu mai pot câștiga vreodată înapoi.  Așa am permis să mi se fure din viață. Și poate dacă ai gândi la rece, ai deveni și tu mai atent cu timpul tău. 

După Cartea despre acceptare” lipsa de toleranță pare contradictorie (cel puțin). Dar accept multe, dar nu să îmi fu…r viața pe nimic. Pentru că, până la urmă sunt cea mai mare hoață de timp din viața mea. 

Am devenit atentă și am început să  văd mulți hoți de timp în aceasta perioada. Apar, cred, la cei mai mulți dintre noi care lucrăm cu timp, creativitate și ce știm să facem. Dar nu numai, pentru că adevărații hoți sunt în alt gen de relații. 

hotii de timp  - pentrui viata e mai complexa decat un ceas
Timpul ce se scurge în viața e mai complex decat masinaria unui ceas. Si intotdeauna mai pretios.

 Ne fură ce avem mai de preț și e legal, pentru că le permitem. Ne fura banii? Nu, Viata. Mașinăria timpului în viața unui om e mai complexă decât un ceas.  Din păcate observ că  m-am lăsat furată și m-am furat de timp. Și NU mai vreau.

Hoții de timp. Pentru că timpul nu înseamnă bani, ci viață

Hoții de timp sunt cei mai mari frecvenți hoți și nu există pedeapsă pentru ei. Și mai rău e, că ei ne fură timpul pentru că noi, eu cel puțin, permitem. O să enumăr câțiva mici hoți de timp – cronofagi, cum bine puncta Vali Irina Ciobanu-  pe care i-am descoperit pe perioada pandemiei, așa cum mi-i amintesc. 

  • Cel care te sună aparent să te întrebe ce faci, te ia după garduri ca în final să îți verse o poveste proprie sau să îți ceară ceva.
  • Prietenii care te sună să înjure vremea, guvernul, femeile (sau bărbații), să aducă negura și urâtul în viața ta, dar care nu te-ar suna vreodată pentru a-ți povesti ca au ajutat să treacă o bătrână strada. Mai degrabă afli despre ei că au împins-o pe scări să se grăbească.
  • Cel care te caută doar să îți ceară ceva, dar altfel nu știe să dea bună ziua tot anul. 
  • Cei care se arată potențiali clienți, îți fură timpul și apoi merg să facă singuri. Sau și mai tare! Se duc la firme care îi taxează bine pe ore după ce ție ți-au fu…rat timpul gratis.
  • Cel care îți cere ceva, te negociază la sânge și te socotește la cuvinte. Nu la cât timp ai investit să faci acel lucru, cu atât mai puțin cât ai învățat să faci lucru sau cât timp ar trebui să dedici în mod realist să faci o treabă bună. Totul sub imperiul ”am nevoie acum, e important”. După ce ai terminat treaba, cu bine cu greu, uneori burnout, vezi restul de la pâine. Dacă. De cele mai multe ori treaba iese de mântuială, de te lovește în valori ( și să  fac cât de bine pot e important pentru mine),  ești obosit,  te simți șifonat și furat. De timp mai ales. 
  • Cei care te sună deși  îi rogi să îți  trimită mail sau mesaj. Te sună ori de câte ori au o idee sau sunt nevorbiți.  Iar când te sună lucrează cu două balanțe: când au ei de spus devin nepoții lui Ion Creangă, iar când au de ascultat li se arde ciorba.
  • Cei care dau bice că se grăbesc, consumi timp,  apoi nu mai răspund nici la telefon. Sunt de obicei care nici nu plătesc și mai consumi timp să tragi de ei să achite factura. 
  • Cei care te cheamă la 10 întâlniri și fac nimic pentru că nimic intenționau. 
  • Video- reclamă postate de niște guru care promit totul și dau nimic. 
  • Cei care lucrează cu două unități de măsură în orice fac: timpul lor e prețios, al tău ieftin sau gratis.
  • Agenți de vânzări care nu înțeleg cuvântul NU. 
  • Lista e lungă. Par mici găinari care fură minute sau ore, dar minutele și orele se adună în clipe netrăite.  

Adevărații Mari hoți de timp

Am o poveste cu fumatul și pe ăsta îl văd mare hoț de timp. Dar nu am fost mai pornită ca niciodată să scot hoțul din casă.  Asta mai ales că atunci când stai lângă hoți de timp devii hoț de timp. Vorba aceea: stai lângă deștept, te deștepți, stai lângă…

Adevaratii hoti de timp – dependente, relatii manipulatoare, false valori si relatii.

Sunt și alți mari hoți pe care îi observ. Iar aceștia sunt Mari, adevărat jefuitori. Fură ani din viață sau poate toată viața :

  • Dependențele de substanțe și activități de orice fel. Nu numai că îți halesc din timpul fiecărei zile, dar și ani de viață. 
  • Social media și capcanele navigatului din link în link, din postare în postare. 
  • Traficul din marile orașe.
  • Jobul de dragul jobului. 
  • Întâlnirile în care tot ce se întâmplă e bârfă. 
  • Ședințele repetitive sau lungi ca o zi de post. 
  • Marii hoți sunt relațiile. Așa numitele relații toxice, acele relații care duc niciunde. Acele relații în care aștepți să se întâmple ceva, dar fiecare zi e ”another dog day”. Acele relații cu promisiuni care nu se întâmplă. Acele relații pe care le-ai ales să fie bine să nu fie rău sau doar să te așezi în rândul lumii. Acele relații în care unul manipulează pe celălalt sau vor să se schimbe reciproc. Acele relații în care cuvântul “respect” e doar în dicționar. Acele relații moarte și îngropate demult. Și când spun relații de orice fel,  de parteneriat, de prietenie, de orice fel.  Că e soț-soție, prietenie evoluată diferit, un fel de parteneriat care e doar în beneficiul unei părți. De fapt, a niciuneia. Indiferent de natura lor relațiile bolnave consumă timp și energie.
  • Vieți trecute, dar netrăite.

Ce nu (mai) văd pierdere de timp?

Am zile de ”nimic”, pe care nu le mai văd pierdere de timp. Și când spun zile de nimic sunt zile în care pur și simplu hălăduiesc sau  stau, citind, vorbind cu oameni dragi, făcând nimic. Dimpotrivă acela e timp important dedicat sufletului. Acele zile în care mă duc pe cine știe ce șosea urmărind soarele într-o zi ploioasă. Acel timp în care doar privesc adâncimea lacului sau verdele pădurii.  Acel timp în care beau cafeaua pe îndelete ascultând păsările dimineții. Acel timp, când singură sau alături de prieteni dragi, descopăr locuri noi. Acel timp în care mă bucur de o carte care îmi pică bine. Acel timp în care mai fac un curs, chiar dacă nu știu când îmi va folosi sau dacă o să scot vreodată bani din el. Acel timp în care împărtășesc lucruri/ informații și primesc. Acel timp în care iei pe cineva drag în brațe.  Acel timp în care pun mâna pe telefon și întreb pe alții din suflet ce mai fac. Acel timp când alții mă sună să mă întrebe pur și simplu cum mai sunt. Acel timp când te vezi cu prietenii și depeni amintiri sau faci planuri. Acel timp pe care ți-l iei să spui cuiva că îți e drag sau că îi mulțumești, doar pentru că așa ai simțit, fără agendă ascunsă. Acel timp când umbli pe poteci sau privești cerul, asculți valurile mării. Acel timp în care te cauți. Acel timp în care îmi pasă de mine și de alții. Acel timp de drag, cu drag. 

Timpul pe care l-am lăsat furat nu mi-l dă nimeni înapoi. Dar pot să îl prețuiesc de acum.

Corina Stefan

Iti place articolul? Da mai departe!

Doar te previn ca atunci cand dai share in Facebook iti dezvalui si identitatea, asa cum se intampla pe social media.

Photo: pixabay.com

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmail